Concedierea salariatului pentru necorespundere profesionala

Codul muncii, republicat, prevede la art. 61 lit. d) concedierea pentru ca salariatul nu corespunde profesional locului de munca in care este angajat.

Aceasta reprezinta o masura din cadrul concedierii pe motive ce tin de persoana angajatului.

Masura respectiva trebuie insa motivata corespunzator, astfel incat sa rezulte in mod clar temeiurile de fapt si de drept avute in vedere  de angajator, calea de atac a deciziei pentru salariat precum si modul cum acesta poate sa-si formuleze apararea.

In acest sens, art. 62 alin. (3) din Codul muncii, republicat prevede “ decizia se emite in scris si, sub sanctiunea nulitatii absolute, trebuie sa fie motivata in fapt si in drept si sa cuprinda precizari cu privire la termenul in care poate fi contestata si la instanta judecatoreasca la care se contesta”.

Neindeplinirea acestor cerinte atrage sanctiuni; spre exemplu, neindicarea motivelor de fapt precum si indicarea acestora in mod eronat conduce la sanctiunea nulitatii masurii concedierii, lipseste temeiului de drept conduce la sanctiunea nulitatii masurii concedierii iar indicarea gresita a acestuia poate determina rectificarea sa de catre instanta.

In mod evident o asemenea masura nu se poate dispune in mod arbitrar, angajatorului revinindu-i si alte obligatii. Astfel, din examinarea prevederilor art. 64 alin. (1) din Codul muncii, republicat, rezulta ca angajatorul are obligatia de a-i propune salariatului allte locuri de munca vacante in unitate, compatibile cu pregatirea profesionala, sau dupa caz, cu capacitatea de munca stabilita de medicul de medicina muncii.

 In cazul in care angajatorul nu dispune de locuri de munca vacante acesta are obligatia de a solicita sprijinul agentiei teritoriale de ocupare a fortei de munca in vederea redistribuirii salariatului, corespunzator pregatirii profesionale si/sau, dupa caz, capacitatii de munca stabilite de medicul de medicina muncii.

Prin aceste dispozitii, legiuitorul a avut in vedere posibilitatea ca instanta de judecata sa controleze daca angajatorul isi indeplinineste in mod real obligatiile ce-i revin si sa se inlature eventualele masuri abuzive.

In acelasi sens, art. 63 alin. (2) din Codul muncii, republicat se refera la concedierea salariatului pentru motivul prevazut la art. 61 lit. d) , respectiv ca aceasta poate fi dispusa numai dupa evaluarea prealabila a salariatului , conform procedurii de evaluare stabilita prin contractul colectiv de munca aplicabil sau, in lipsa acestuia, prin regulamentul intern.

Examinarea se va face de catre o comisie stabilita de angajator, avand o componenta conform legii si va avea ca obiect activitatile conform fisei postului.

Din practica instantelor de judecata a rezultat ca decizia de concediere pentru necorespundere profesionala se justifica de catre angajator pentru motive cum ar fi: necunoasterea , nestapanirea sau stapanirea insuficienta a regulilor specifice functiei, indeplinirea defectuoasa a atributiilor de serviciu.

Articole Asemanatoare

Leave us a reply